jurnalul cu amintiri

E frumos atunci cand iti amintesti primele lucruri care i s-au intamplat copilasului tau, mai ales primele chestii pe care acesta a reusit sa le realizeze de unul singur.
De aceea incerc acum sa imi notez varsta la care Vladut a reusit sa intreprinda noi activitati si abilitati.

O frecventa intrebare cu care o mamica este bombardata de rude este “Care a fost primul cuvant pe care l-a pronuntat bebe?”
Hmmm, nu stiu daca se iau in considerare si silabele
Daca da, atunci pe la varsta de 3 luni, Vladut pronunta destul de des: “HAI” si asta pentru ca noi (in special eu) ii spunea mai tot timpul “hai sa papam”, “hai sa ne schimbam de pampersi”, “hai sa ne jucam”, “hai la mami”, …
Daca nu, atunci in jur de 8 luni a inceput sa spuna “tata” si “mama”. Nu mai stiu exact ce a zis prima oara, dar pana la 1 an cel mai des spunea “tata” si apoi “tati”, iar dupa un an a inceput sa pronunte mai clar si mai des “mama” (uneori mai zicea si “meme”).

Imi pare rau ca nu mai stiu exact cand ne-a zambit prima oara in mod voluntar, poate si din cauza faptului ca Vladut zambea si zambeste mai tot timpul.
Cand era mic imi faceam probleme ca nu stie sa planga (noaptea cand vroia sa pape, doar maraia un pic si eu ma trezeam), dar dupa 9 luni a inceput sa descopere “puterea plansetului” iar acum la 1 an si 2 luni, deja cum se enerveaza un pic ii dau si lacrimile

De abia pe la 5 luni jumate, Vladut a inceput sa isi tina capul, un moment mult asteptat din cate imi amintesc

Pe la 6 luni jumate am inceput diversificarea cu prima masa solida, ce consta in piure de mar, iar in jur de 7 luni, Vladutul se tinea singurel de patut
Tot prin perioada aceea, lui bebe Vladut ii placea sa se uite la videoclipuri si sa danseze din manute.

Primul dintisor a aparut inainte cu 2 saptamani de Mos Niculae (aproape avea 8 luni), iar pe la 1 an, Vladut deja detinea 4 dintisori sus si 2 dintisori jos. Acum (la 1 an si 2 luni) are 3 dintisori in partea de jos si inca unul pe punctul de a sparge gingia si a egala situatia cu partea de sus a maxilarului.

Pe la 1 an si 1 luna si 1 saptamana, Vladut s-a hotarat sa faca primii pasi, motivat fiind de o minge mica si verde cu care ne jucam.

Acum, la 1 an si 2 luni, Vladut stie deja sa porneasca televizorul, sa aprinda/stinga diferite tipuri de lanterne, sa ‘se joace’ pe tableta, sa rada la desene, sa se joace cu mingea si cu baloanele, ii place sa tipe si sa arunce cu diverse lucruri prin casa, sa ‘danseze’ si sa aplaude, sa imi dea sa mananc, sa ii dea lui tati sa bea bere cu sticla, sa fuga dezbracat prin patut atunci cand il schimb…

Momentan lucram la salutul de plecare, datul din manuta

Acum 1 an s-a intamplat!!!

Pentru prima oara l-am vazut pe micul meu ingerash si tot pentru prima oara, Vladut a facut cunostinta cu noua sa familie si cu o noua lume unde va urma sa invete noi lucruri, sa simta diferite senzatii si sentimente.

Ce repede trece timpul!!! Parca ieri era cat un pui de gaina si imi era teama sa il tin in brate iar acum este ditamai lunganul si imi rupe mainile de greu ce este.

Nici nu se compara bebelusul de 3,5kg si 52cm cu bebeloiul de acum (sau mai bine zis ‘copilasul’ ca de la 1an nu mai e bebe) de aproape 10 kg si 78cm.

A fost un an ‘plin’ in adevaratul sens al cuvantului!!! Un an incarcat cu experiente si provocari noi, de la invatatul schimbatului scutecelelor, pregatirea baitei si masajului dupa, pana la comunicarea cu bebele,…

Am invatat din nou sa fiu copil, sa redescopar jocul, sa ma bucur de lucrurile simple si sa rad cu lacrimi. Cred ca nici in ultimi 10 ani nu am ras asa de mult, cat am ras in primele 6 luni de cand a aparut Vladut in viata mea.

Dar.. orice lucru bun, vine la pachet si cu unele mai putin incantatoare. Tot in acest an m-am straduit sa fiu rabdatoare si sa nu ma enervez prea repede, dar nu prea mi-a iesit; o sa continui sa exersez, caci nu prea am de ales
Vladut si-a cam facut un obicei de a ma scoate din pepeni mai ales cand trebuie sa serveasca masa sau cand il schimb de pampersi si uneori cand e obosit si nu vrea sa doarma.

Am avut mare noroc cu sotul meu, mai ales cand indicatorul meu de stres ajungea la maxim si in mine erupea un imens vulcan.
In acele momente il pasam pe Vladut sotului meu, iar eu iesem din camera ca sa ma calmez. Recunosc ca nu m-as fi descurcat singura; un mic omulet m-ar fi invis In plus te bucuri si mai mult de clipele minunate atunci cand le imparti cu cei dragi, totul se amplifica.

Perioadele mai putin bune, incarcate cu stres si nervi au fost eclipsate de momentele frumoase care te fac sa realizezi cata bucurie, fericire si implinire sufleteasca iti poate oferi un copil, sentimente ce nu pot fi inlocuite cu nimic altceva!

Pe zi ce trece simt ca il iubesc din ce in ce mai mult si nu pot sa imi mai imaginez viata fara puisorul meu.

Din perspectiva rolului de mamica incep sa inteleg ce presupune a avea un copil: daruire 100% si dragoste neconditionata, multa rabdare si intelegere…si e doar inceputul

Mami iti multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine, pentru toate amintirile frumoase pe care mi le-ai daruit, pentru sfaturile si ajutorul tau nepretuit, pentru dragostea si rabdarea cu care m-ai crescut, pentru puterea cu care ai trecut peste toate supararile create de mine, pentru tot ce m-ai invatat!!!

Tu sti ca te iubesc, iar eu stiu ca tu ma ierti de fiecare data cand gresesc! De aceea ma bucur ca esti mama mea si sper ca si Vladut candva sa simta la fel si pentru mine

Astept cu nerabdare sa descopar clipele fericite si amintirile de neuitat ce mi le pregateste Vladut in urmatorul an

Ce fel de invitatie alegi cand esti in criza de timp?

Cam asa se intampla cand esti mamica pentru prima oara: timpul nu iti ajunge, zilele se impart in intervale de 2-3 ore (in functie de orele de alaptat) si nu reusesti sa faci mai nimic din ce iti propui.

Cu aceasta situatie m-am confruntat si eu acum un an. In timp ce ziua botezarii bebelusului se apropia vertiginos, eu nici nu stiam unde voi tine petrecerea (variante aveam: munte sau restaurant Bucuresti, dar eram nehotarata din cauza ca nu stiam cate persoane vor veni).

Deoarece m-am decis pe ultima suta de metri unde voi organiza petrecerea si din cauza ca nu aveam timp sa ma intalnesc cu toti prietenii apropiati pentru a le inmana personal invitatia, am optat pentru o invitatie virtuala.

Dar cum vroiam ceva personalizat, m-am apucat si am realizat-o personal, in prealabil cu o sedinta foto

Astazi m-am gandit la un motto care sa ma reprezinte si in incercarea de a gasi unul cat de cat personal, am reflectat un pic asupra lucrurilor importante din viata, asupra actiunilor noastre si modul adoptat pentru a interpreta anumite evenimente.

Spre deosebire de jocurile virtuale unde avem un numar infinit de vieti, in realitate detinem o singura viata pe care trebuie sa o traim asa cum visam, sa incercam sa ne indeplinim toate dorintele si planurile; sa nu irosim timpul, care este foarte pretios si asupra caruia nu avem nici un control.

Viata este un dar de la Dumnezeu, compusa din momente placute si mai putin placute, careia nu putem sa ii dam nici forward, nici backward!!!

Fotografiaza cu privirea, clipele fericite, incarcate cu bucurii si stocheaza-le undeva in memorie, iar apoi nu uita sa le accesezi in momentele grele, cand simti ca tristetea si supararile pun stapanire pe tine, astfel vei sti ca totul e trecator si nimic nu dureaza la infinit!

Asa ca fiecare din noi ar trebui sa incerce sa traiasca sanatos, cu zambetul pe buze, sa se bucure de fiecare clipa si sa aprecieze fiecare imbratisare oferita de cei dragi, sa profite de orice oportunitate aparuta in drumul sau si sa invete din greseli, sa iubeasca natura, sa priveasca cu ochii larg deschisi toate lucrurile frumoase care ne inconjoara, sa ofere persoanelor din jur o sansa ca sa demonstreze ca bunatatea si sinceritatea nu sunt sentimente uitate, sa regrete faptele realizate decat sa se intrebe mereu ce s-ar fi intamplat daca…

Un fel de concluzie:

Ai o singura sansa sa traiesti viata asa cum iti doresti, asa ca profita de ea!

Traieste sanatos, iubeste si pretuieste tot ce te inconjoara, realizeaza fapte care sa iti aduca fericire si implinire!!!

Am citit destul de multe articole pe aceasta tema si am ajuns la concluzia ca … fiecare bebelus se dezvolta in ritmul sau si noi trebuie sa evaluam cat mai ‘obiectiv’ stadiu in care se afla acesta si daca e pregatit pentru altceva inafara de laptic.

Spun ‘obiectiv’, deoarece multe dintre noi mamicile de abia asteptam sa incepem diversificarea. Poate ca unul din motive/avantaje este faptul ca o sa avem mai multa libertate (putem sa iesim pret de cateva ore din casa fara teama ca bebelusul moare de foame :p ). Pe de alta parte exista si dezavantaje precum pregatirea in fiecare zi a mancarii bebelusului, spalatul recipientelor si nu in ultimul rand nervi tocati in timpul hranirii

Deci la intrebarea ‘cand incepem diversificarea?’ o sa raspundem cu alte intrebari:

• E pregatit bebelusul? Poate sta in fundulet? Plescaie atunci cand va vede ca mancati?
• Are stomacul destul de dezvoltat ca sa digere mancarea solida?
• Este sanatos la momentul respectiv?
• Aveti acordul pediatrului? (aici e discutabil)

Fiecare mamica stie cand e mai bine pentru copilul ei sa faca cunostinta cu mancarea solida.
Din punctul meu de vedere, diversificarea ar trebui inceputa dupa 6 luni.

La Vladut am inceput diversificarea la 6 luni si jumatate, deoarece la 6 luni a fost racit si am tinut cont de recomandarea de a fi sanatos.

O alta intrebare care framanta mamicile este
“Ce ii dam prima data: fructe sau legume?”

Aceeasi poveste, am gasit nenumarate avantaje si dezavantaje in privinta celor 2 optiuni, precum daca incepem cu fructele apoi nu o sa manance legumele.

La inceput eram convinsa sa ii dau legume (morcov fiert), asa incepeau majoritatea schemelor de diversificare de pe internet. In schimb pediatra mi-a recomandat sa incep cu fructe (mar).

Pana la urma am zis ca prima experienta a micutului cu mancarea sa fie una placuta si am ales marul

Nu m-am inselat, chiar i-a placut foarte tare si m-am bucurat pe moment, dar apoi cand i-am introdus legumele a fost cam greu sa le accepte.
Salvarea noastra a fost marul! I-a placut asa de mult incat orice ii dadeam nou trebuia sa fie in combinatie cu mar, altfel refuza.

Dupa ce a crescut mai mult, Vladut a invatat sa manance legumele fara mar.

Acum mai nou ( adica pe la 11 luni ), de cand a gustat painea, mananca o lingurita de legume/fructe si o muscatura de paine -> noua pasiune: painea. Sper sa fie ceva temporar, cum a fost si cu marul!

Sunt curioasa in viitor pe ce ingrediente o sa i se mai puna pata

Deci ce sa fie: fructe sau legume?

In prima fila din acest jurnal doresc sa subliniez scopul esential si motivele datorita carora am creat acest blog.

Orice mamica vrea sa isi noteze principalele evenimente petrecute la inceput de drum al micutului ei ingeras; de exemplu primul ‘orice’ din viata bebelusului: primul gangurit, primul dintisor, primul cuvant, prima masa diversificata, primii pasi, etc.

Eu am inceput sa scriu intr-un carnetel, lucru total neinspirat, deoarece pe parcurs s-a dovedit ineficient. La un moment dat cand vroiam sa mai notez cate ceva, nu mai gaseam carnetelul

Apoi am pierdut mult timp cautand pe internet diverse informatii si retete pentru bebelusi, lucuri pe care doream sa le stochez undeva de unde sa le accesez cat mai usor.

Si astfel a aparut inca un blog de mamica fericita si ocupata la maxim cu ingrijirea bebelusului ei (sper sa gasesc timp sa scriu tot ce mi-am propus).

Acest blog este in primul rand o unealta importanta pentru mine in momentul de fata ( si sper ca si pe viitor pentru urmatorul membru al familiei mele ).

Este un blog public, deoarece ma gandesc ca poate informatiile de aici pot ajuta si alte mamici si nu in ultimul rand sper sa primesc sfaturi de la mamicile mai experimentate.

“Momente.diferite.ro” este spatiul alocat pentru gandurile si planurile mele de a adopta o viata mai sanatoasa, dar mai ales pentru gesturile si actiunile realizate de bebelushul meu; amintiri placute rezultate din lucruri extrem de simple!!!

Pentru sfaturi sau sugestii puteti lasa comentarii la postari sau puteti sa imi trimiteti mail la adresa anca@diferite.ro